Nu o să mai spun niciodată că dimineţile sunt urâte, pentru că acum ştiu
că nu sunt. Dimineţile sunt mereu frumoase atunci când mă aflu alături
de el. Ştiu că atâta timp cât el doarme pe perna alăturată eu mă pot
bucura de ele, chiar şi atunci când sunt pline de vânt, de ploaie şi de
neprevăzut. Ştiu că indiferent de vreme, niciuna nu va fi rece,
întunecată sau ploioasă. Ştiu că dimineţile de acum îmi sunt frumoase
pentru că el face parte din ele, pentru că el (le) face să fie aşa. La
fel cum mă face pe mine şi frumoasă, şi fericită, şi femeie, şi copil.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu